Chirurgie orala

Chirurgia orala se refera la o serie de manopere terapeutice, efectuate in anestezie locala, in vederea indepartarii unui dinte compromis sau dimpotriva pentru a salva un dinte cu complicatii.

  • » Extractia dentara este inca, din pacate, cea mai frecventa manopera de chirurgie orala efectuata in cabinete si consta in indepartarea unui dinte bolnav care provoaca si intretine procese patologice locale si loco-regionale si care nu mai poate beneficia de tratament conservator.
  • » Odontectomia dintilor inclusi reprezinta indepartarea chirurgicala a dintilor permanenti ramasi in incluzie partiala sau totala, care din diferite motive nu pot ajunge pe arcadele dentare. Cel mai frecvent aceasta manopera chirurgicala se adreseaza molarilor de minte care de multe ori nu beneficiaza de suficient spatiu de eruptie si necesita indepartarea chirurgicala. In cazul caninilor inclusi tratamentul este de cele mai multe ori de redresare chirurgical-ortodontica si nu de extractie.
  • » Extractia cu alveolotomie este manopera chirurgicala de indepartare a unei radacini dentare fracturate, ramasa profund intraosos in urma unei extractii recente sau mai vechi.
  • » Regularizarea crestei alveolare reprezinta netezirea crestei alveolare edentate, poate fi efectuata in aceeasi sedinta cu extractiile dentare multiple sau ulterior postextractional pentru a obtine un camp protetic optim pentru protezare.
  • » Chistectomia reprezinta indepartarea formatiunii chistice intraosoase, dintele cauzal putand beneficia de tratament conservator, rezectie apicala sau extractie in cazul dintilor irecuperabili. Cavitatea osoasa restanta post chistectomie poate fi umpluta cu granule de os artificial ducand la o vindecare mai rapida si mentinerea unui suport osos corespunzator protezarii ulterioare.
  • » Chirurgia plastica gingivala reprezinta remodelarea conturului tesuturilor gingivale.
  • » Rezectia apicala reprezinta indepartarea chirurgicala a apexului dentar impreuna cu tesutul osos inconjurator infectat.
  • Rezectia apicala - metoda chirurgicala in terapia conservatoare endodontica

    Tendintele actuale in medicina dentara se axeaza pe utilizarea unor metode conservative in abordarea patologiei stomatologice. Desi extractia dentara este cea mai frecventa interventie chirurgicala care se practica in stomatologie chirurgia endodontica castiga din ce in ce mai mult teren, ea intrunind toate mijloacele ajutatoare ale terapiei conservative endodontice.

    Gangrena pulpara si complicatiile ei apicale nu pot fi intotdeauna rezolvate corespunzator prin simple tratamente conservative. In aceste cazuri s-au imaginat diverse metode chirurgicale care sa determine vindecarea acestor afectiuni.

    Dintre aceste metode chirurgicale cea mai folosita este rezectia apicala. Aceasta este o metoda chirurgicala ce consta in extirparea apexului dentar impreuna cu tesutul osos inconjurator infectat, fiind precedata sau nu de tratamentul endodontic corect si obturatia perfecta a canalului.

    Indicatii
    • - probleme anatomice ce impiedica curatarea si obturarea corecta a canalului
    • - probleme ce tin de restaurarea protetica a dintilor implicati
    • - fracturi orizontale ale radacinii cu necroza apicala
    • - obstacole pe lungimea canalului radicular care nu pot fi depasite prin tratament endodontic
    • - erori de procedura in tratamentul endodontic
    • - leziuni periapicale mari care nu se mai rezolva prin tratament de canal.
    Procedura

    In general rezectia poate fi efectuata la toate grupele de dinti dar indicatia este nuantata de situatiile anatomice diferite ale radacinilor in raport cu suprafetele osoase ale maxilarelor si de relatia cu cavitatile anatomice de vecinatate. Astfel interventia este limitata pentru molarii 2 superiori si inferiori, cat si pentru premolarii inferiori la care dificultatea operatorie rezida in vecinatatea cu gaura mentoniera si implicit manunchiul vasculo-nervos mentonier (posibilitatea lezarii acestuia).

    Aceasta operatie se efectueaza in mod frecvent pe scaunul stomatologic si nu implica utilizarea unui instrumentar chirurgical complicat. Anestezia utilizata de regula este loco-regionala sau in unele cazuri (bolnavi dificili, anxiosi) se poate apela la anestezia generala. Chiar in cazul anesteziei locale procedura este nedureroasa.

    Se practica incizia mucoperiostala cu decolarea mucoasei si a periostului si descoperirea tablei osoase. Apoi se realizeaza trepanarea osoasa cu evidentierea si indepartarea tesutului osos afectat si a apexului dentar. Canalul dentar este curatat mecanic, spalat si apoi obturat, realizandu-se o obturatie calibrata la vedere. Atunci cand permeabilizarea canalului nu este posibila se realizeaza o sigilare cu material dur a bontului ramas dupa sectionarea radacinii.

    In anumite situatii defectul osos ramas in urma chiuretajului procesului patologic este destul de mare si capacitatea de refacere a organismului este depasita. Pentru stimularea proceselor de osteogeneza se poate recurge la augmentarea defectului cu os sintetic sau bio-os.

    Sutura marginilor plagii se face cu fire neresorbabile care vor fi indepartate dupa 6-7 zile. Dupa rezectie dintii vor fi protejati o perioada evitandu-se alimentele dure si suprasolicitarea in masticatie.

    Postoperator apare de regula edemul regional ce insoteste evolutia in primele 24-48 ore, dupa care incepe sa se retraga. Persistenta edemului, accentuarea acestuia precum si aparitia durerilor la cateva zile dupa interventie sugereaza aparitia complicatiilor septice. Acestea vor fi prevenite de medic prin utilizarea unei medicatii adecvate.

    In conditiile in care indicatiile operatorii sunt corecte si tehnica chirurgicala este respectata rezectia apicala este o metoda ce permite conservarea unor dinti care altfel ar fi pierduti prin extractie. Aceasta procedura ar trebui mai mult acceptata de colegii nostri stomatologi si recomandata mai des pacientilor.

    Succesul chirurgiei endodontice variaza in functie de motivul pentru care este efectuata. Daca ne referim la tratamente de canal esuate deseori reinterventia nu e posibila sau nu se pot obtine rezultate mai bune prin abordare clasica endodontica. In cazul in care motivele esecului nu pot fi identificate abordarea chirurgicala este mai mult decat necesara. In anumite cazuri o entitate patologica in zona periapicala necesita indepartare chirurgicala si chiar biopsie pentru identificare.

    Daca ne referim la problemele anatomice ce impiedica un tratament endodontic corect acestea pot fi reprezentate fie de calcificari pe parcursul canalelor, curburi radiculare severe, canale radiculare foarte stramte. Atunci cand aceste probleme anatomice impiedica tratamentul corect indepartarea portiunii neinstrumentate a radacinii si sigilarea bontului ramas reprezinta solutia optima.

    Dintii restaurati protetic cu infectii periapicale pot reprezenta o problema in cazul in care se incearca retratarea endodontica. Accesul la canalul radicular poate compromite rezistenta coroanei protetice. De asemenea unii dinti sunt restaurati cu dispozitive corono-radiculare (pivoti metalici) a caror indepartare din canal poate duce la fractura radiculara. Si in acest caz rezectia apexului cu tesutul infectat si sigilarea bontului reprezinta unica solutie conservativa.

    Ocazional dupa fractura traumatica a radacinii fragmentul apical sufera necroza pulpara. Deoarece abordarea endodontica a acestuia nu este foarte sigura se prefera indepartarea chirurgicala a lui dupa tratamentul endodontic al portiunii coronale.

    Canalele pot fi uneori blocate de corpi straini reprezentati de instrumente fracturate (ace de canal rupte), materiale de restaurare, fragmente de pivoti fracturati. In cazul unor leziuni apicale la dinti cu asemenea probleme aceste material trebuiesc indepartate chirurgical impreuna cu o portiune de radacina.

    Erorile de procedura in tratamentul endodontic pot fi reprezentate de obturatii incomplete sau debordante, cai false, granuloame reziduale (ce pot persista chiar in conditiile unui tratament endodontic complet, deoarece, inchistandu-se isi continua evolutia).

    In cazul unor leziuni periapicale mari curatarea si tratamentul canalului, in lipsa tratamentului chirurgical pot avea chiar efecte de reacutizare a infectiei cronice prin insamantare cu germeni din cavitatea bucala.

    Rezectie apicala ortograda (video)
    Rezectie apicala retrograda (video)

    Indicatii post-operatorii dupa interventii chirurgicale oro-dentare

    (in cazul manevrelor chirurgicale: extractii, rezectii apicale, pozitionare implant, etc)

    • 1.Incepeti tratamentul medicamentos conform retetei prescrise.
    • 2.In primele 48 ore nu mancati fierbinte sau prea rece, se recomanda alimentatia lichida - semilichida la temperatura camerei; nu fumati, nu consumati produse ce contin lapte (lapte, branza, iaurt), alcool si bauturi carbogazoase.
    • 3.In primele 24 ore tineti comprese cu gheata, apoi in urmatoarele 24 ore comprese cu apa rece (maximul de edem postoperator este la 48 ore, apoi descreste).
    • 4.Periajul dentar se realizeaza in primele 24 ore evitand zona operata. In zona operata se reia periajul dupa 24 ore postoperator!
    • 5.Reveniti la control dupa 24-48 ore.
    • 6.Clatiti gura cu solutii antiseptice dupa 24 h postoperator si in urmatoarele 5-6 zile.
    • 7.Evitati activitatile fizice intense (sportive) in prima saptamana.
    • 8.Firele de sutura se indeparteaza dupa 7-10 zile.
    • 9.Pentru orice problema consultati medicul chirurg sau medicul stomatolog curant.
    • 10.Este insistent recomandata intreruperea fumatului. (fumatul ingreuneaza cicatrizarea si afecteaza in sens negativ prognosticul pe termen lung.)